Buciumul din sânge

Publicat la 21/01/2012 in categoria: Balade. Autor: Andrei M.
Tag: sânge, buciumul, plai, urzit, neam
(partea I)

Frunzuliță veștedă
Lasă-mi calea netedă
Căci din depărtare
Sus pe deal în zare
Buciumul mă cheamă
Să dau iar de seamă
Oștilor cu cai
Pavăză de plai,
Plaiului cercat
De urgii în veac
Cu foc și amar
Ce se stinge doar
Cu zeamă de rană
Și lacrimi de mamă.

Flăcăii se strâng
Puțini, dar ajung
Până se coboară
Voivodu-n seară
Să îi treacă iară
Prin foc și prin pară
Ca să plece-odată
Să nu se-ntoarcă
Pe a noastră glie
Strigăt în vecie…
Citeşte mai mult...

Ultimele articole

Intersecţii

publicaţie lunară independentă de analize, ştiri şi opinii

Balada lui Ordele

Publicat la 18/01/2011 in categoria: Balade. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: Balada lui Ordele, Sculaţi, Micodont, cal, asediu, Parodia
Venit-au ştiinţări în sat,
La tineri ne 'nsuraţi,
Cum că...cu pacea s-a gătat
În vale, la Sculaţi.

Să vie toţi cei ce cai au,
Să meargă-n jos, pe front,
C-aşa ocară...n-a avut
Junelul Micodont.

Să-i ia mândreţea ce-o avu
Şi el, şi alţii sute;
S-o facă divă în Apus
Şi alte...multe, multe.
Citeşte mai mult...

Socializare în Matrix

Publicat la 28/03/2011 in categoria: Diverse. Autor: Paul Țanicui
Tag: Paul Ţanicui, Matrix, Socializare, Oracol, Facebook, Reţea
Socializare în Matrix
Socializare în Matrix
Foto : Camelia Bazarcă

Am îndoieli că acelora care au gândit reţeaua Facebook în forma ei iniţială le-ar fi trecut prin minte că vor facilita dezvoltarea unor tipare comportamentale atât sociale cât şi individuale, creând noi reflexe cotidiene; şi de ce să n-o spun, azi, în anul de graţie 2010, pe cât de bizare, pe atât de absurde.

Oricine şi-ar propune acum să dezvolte o nouă aşa-zisă „reţea socială”, ştie că la baza acestui business există două principii imbatabile. Unul de ansamblu, care ţine de obligaţia noastră de a fi informaţi, de cunoaştere, celălalt la nivel inter-personal dat de narcisismul fiecăruia dintre noi, de nevoia organică de recunoaştere. Facebook, ca toate celelalte reţele de socializare (Twitter, Hi5) a dus acest al doilea principiu la extrem, în dauna primului. În fapt, reţeaua/matricea e atât de vastă încât a devenit un mediu în sine.

Citeşte mai mult...

Povestea celor 9 fraţi

Publicat la 27/02/2011 in categoria: Diverse. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: poveste, Tom Sawyer, curcubeu, barcă, 9 frati
Povestea celor 9 frați
Povestea celor 9 frați
Foto : Camelia Bazarcă

Trăia demult de tot, în valea celor nouă văi, un crai, oarecum trecut de prima tinereţe. Şi era el crescător de dobitoace. Avea omul la curtea sa tot soiul de urâtănii (găini, curci, raţe, cocoşi şi altele din partea bărbatului ale păsărilor), capre, oi şi bivoli, vaci, măgari, cai şi iepe şi multe altele asemeni. Trăia el liniştit în casa lui, cu nevasta şi copiii, 9 la număr, îngrijind împreună animăluțele din bătătura casei. Dintre cei 9 copii ai lor, doar 3 erau fete, restul... nişte flăcăi frumoşi şi harnici de nu-ţi venea a lua ochii de la ei, iar nevasta, o oacheşă faină, nu prididea a se îngriji de toate ale casei. Ce-i drept, copiii erau deja mărişori, cel mai mic era aşa... cam de vârsta lui Tom Sawyer, iar cel mai mare să tot fi avut vreo 22 de ani.

Într-o bună zi, tatăl şi-a chemat odraslele la el şi le-a spus:
- Dragii tatei, eu îmbătrânesc...
Copiii au strâns din umeri şi-au grăit în cor:
- Deh, tată! E firesc tu să îmbătrâneşti, noi să creştem, să avem la rândul nostru fii şi fiice.

Citeşte mai mult...
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Sus, în munţii româneşti,
La curţi mari, împărăteşti,
Novăceasa şi Novac,
Noaptea n-au somn în conac.
Intră, ies, caută-n zare,
Pregătesc pâine cu sare,
Doar şi-or revedea venind
Fiul aşteptat curând.

În zadar. Drumuri îs pline,
Numai Gruia'l lor nu vine.

Citeşte mai mult...
Merg voinicii cale bună,
Când pe soare, când pe lună;
Când pe deal şi când pe şes,
Până dau de-un codru des.
Şi-n cel codru mohorât,
Lui Novac îi era urât.
Stă, se uită la fecior...
-Dragul tatei Gruişor,
Ia să-mi cânţi un cântecel
Codrul să-l străbat cu el.

Gruia zice:
-Nu pot tată!
Iertător fii astă dată.
Pe cântat de mă voi pune,
Codru' verde o să răsune;
Paltinii s-or legăna,
Frunzele s-or scutura.
Ş-apoi...ştii tu, ori nu ştii?
Eu de acasă când venii...
Prin ăst codru mântuit,
Mândră zân-am întâlnit,
Şi ea, zâna Magdalina
mă 'ndrăgise. Bat-o vina!

Citeşte mai mult...
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS