Balada lui Gruia

Publicat la 15/10/2010 in categoria: Balade. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: balada, Gruia
Merg voinicii cale bună,
Când pe soare, când pe lună;
Când pe deal şi când pe şes,
Până dau de-un codru des.
Şi-n cel codru mohorât,
Lui Novac îi era urât.
Stă, se uită la fecior...
-Dragul tatei Gruişor,
Ia să-mi cânţi un cântecel
Codrul să-l străbat cu el.

Gruia zice:
-Nu pot tată!
Iertător fii astă dată.
Pe cântat de mă voi pune,
Codru' verde o să răsune;
Paltinii s-or legăna,
Frunzele s-or scutura.
Ş-apoi...ştii tu, ori nu ştii?
Eu de acasă când venii...
Prin ăst codru mântuit,
Mândră zân-am întâlnit,
Şi ea, zâna Magdalina
mă 'ndrăgise. Bat-o vina!
Cu lacrimi m-a tot rugat
Să rămân, să-i fiu bărbat.
Dar eu n-am vrut,
M-am tot dus.
Ea necaz...gând rău mi-a pus.
Alerga-va după mine,
N-am să scap, mă tem, cu bine.

-Cântă Gruio! Ce-o urma...
Lasă, eu le-oi descurca.

Gruia 'ncepe să doinească,
Codru' verde să vuiască.
De pe pat de lăcrămioare,
Ea sări drept în picioare.

-Ce glas dulce! oare-al cui e?
Ah! îl ştiu...al tău e Gruie.
Drag mi-ai fost...
De ce-ai plecat ,
Şi-abătută m-ai lăsat?
Cânţi doar de necazul meu,
Dar las' că ţi-oi face eu...

De mânie apoi năucă,
Tolba cu săgeţi apucă,
Arcu' prins în ulm, de-o cracă
Numai decât îl înşfacă,
Şi pe sus porneşte-n zbor
După a lui Novac fecior.
Îl ajunge, stă, ocheşte,
Trage şi îl nimereşte
drept în spate cu o săgeată;
Gruia cade mort deodată...

Moş Novac mergea 'nainte
făr' să-i treacă nici prin minte,
Dar simţi că din cântat
Gruişorul lui a stat.
-Scoală Gruio, nu te face!

Chiar şi-aşa flăcăul tace.

Milă zânei îi veni,
Ea pe Gruia îl privi...
I-a suflat pe chipul stins,
Gruia s-a trezit, s-a 'ntins.
Deschizându-şi ochii grei...
-Vai ce zdravăn somn trăsei!

Tată' său încă grăi:
-Mai dormeai tu în drum, aci,
Mai dormeai tu mult şi bine
Eu de nu eram cu tine...
Te adormise pe vecie,
Zâna oarbă de mânie.
Uite, şi-o făcui copile
Să-ţi mai dăruiască zile.

Gruia zice:
-Las-o tată,
Iertător fii astă dată,
Pleacă zână, eşti iertată.

Ea slobodă când se zări,
Drept într-un desiş pieri.

Apoi... tată şi fecior,
Pe fugari săreau cu zor
Să ajungă pe lumină
În frumoasa Bucovină.

*****||*****Balada lui Gruia*****||*****balada,Gruia*****||*****Merg voinicii cale bună, Când pe soare, când pe lună; Când pe deal şi când pe şes, Până dau de-un codru des.*****||*****
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Ultimele Comentarii
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS