Balada lui Novac

Publicat la 15/12/2010 in categoria: Balade. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: balada, Gruia, Novac, balada lui Novac, Negrușor, Munții românești
Sus, în munţii româneşti,
La curţi mari, împărăteşti,
Novăceasa şi Novac,
Noaptea n-au somn în conac.
Intră, ies, caută-n zare,
Pregătesc pâine cu sare,
Doar şi-or revedea venind
Fiul aşteptat curând.

În zadar. Drumuri îs pline,
Numai Gruia'l lor nu vine.

Într-o zi, şezând la sfat
Pe-al conacului cerdac,
Fiind fără de vreo veste,
Şi-au pierdut orice nădejde.

La casă un corb aveau,
Printre păsări îl ţineau.
Într-o zi 'l văzu Novac
Şi-i strigă de pe cerdac:
- Alei, corb…că nu mai pot!
Pleacă, zboară peste tot!
Lumea ocoleşte-o 'n zbor,
Adu-mi veste de fecior!

Corbul, pricepând cuvântul,
A plecat în zbor ca gândul.
Şapte ţări a colindat
Şi de Gruia tot n-a dat.
Când ajunse a opta ţară,
Aripile-i se 'nmuiară;
Pe o streaşină se opri,
Şi ncepu a croncăni.
Între ziduri de prinsoare
Gruia sta în închisoare.
Auzindu-l s-a 'ntristat,
Fuga la fereastră a dat:
- Ce tot vrei de croncăneşti?
Carne de păgân doreşti?
Vrei să îmbuci din ochii mei?
Carne de creştin tu vrei!
Auzişi că-s de pierit,
Să te saturi ai venit!

- Ba, eu n-am venit în zbor
Să-ţi stric faţa Gruişor…
N-am trecut atâtea văi
Să îmbuc din ochii tăi.
Vin mânat de-ai tăi părinţi,
Că-s gata săriţi din minţi!
De un an ei nu mai ştiu
De eşti mort, sau de eşti viu.

- Aoleu! Corb, dragul meu,
Să-ţi ajute Dumnezeu!
De-am făcut cuiva vreun bine,
Tu acum fă pentru mine.
Zboară iute-n prăvălie,
De adu-mi pană şi hârtie. 
Că de aici de voi scăpa,
Carne de păgân ţi-oi da.
Şi ţi-oi da, de vrei să bei…
Sânge de păgân cât vrei!

Corbu-n zbor de la dugheană,
I-a adus hârtie, pană…

Cu a lui mână, alba foaie
Gruia pe genunchi o 'ndoaie;
Scrie carte la mijloc,
Numai flacără de foc;
Iar în patru colţurele,
Numai lacrime şi jele.
Şi frumos a 'mpăturat-o,
Corbului în cioc i-a dat-o:
-Na, să duci în ţara mea,
Tatei astă cărticea.

Corbul, cu hârtia-n cioc,
Se 'nălţă-n văzduh pe loc,
Şi s-a dus într-o 'ntinsoare,
Fluturând din aripioare,
Până când nu se zări,
Depărtarea-l înghiţi.

Spre seară a doua zi,
La conac corbul sosi.
Moş Novac şedea la masă,
Şi cina-n pridvor la casă;
Când de-odată corbul vine,
Şi-n cioc o scrisoare ţine.
-Na, de la fecior, Novace!
Moşul repede o desface.

"Tată dragă, lasă toate,
Vin’ degrabă de mă scoate,
Fiindcă iată, m-au vârât
Turcii 'n fiare pân' la gât!
Vino! De nu te grăbeşti,
Mort în furcă mă găseşti!"

Novac astea când citi,
Cina... nu-i mai trebui.
Face iute o sfântă cruce
Şi în grajd la cai se duce.
Scoate roibul minunat,
În mătăsuri îmbrăcat.
Jos îl lasă lângă scară,
Intră repede-n cămară,
În chimir cusut cu flori,
Bagă pumni de gălbiori,
Apoi sare-n şa călare,
Şi se duce-n căutare.

Pe amiaz, a doua zi,
El în Ţaringrad sosi.
Merge aţă la 'mpărat,
Împăratul sta la sfat.
Chibzuia cu sfetnici mari,
Cu hatmani şi generali.

Când de Moş Novac dădu,
Se sculă, ochi mari făcu:
-Măi potcap călugăresc,
Ce pas te-a adus,
Drept la mine sus?

-Împărate, s-a vestit
Că aveţi un osândit.
De l-aţi face vânzător...
Eu v-aş fi cumpărător.
C-am ajuns, ah, la slăbie,
N-are cine să mă ţie.
Eu…sunt popă creştinesc,
Lasă-mă să-l spovedesc!
Că-i păcat amar stăpâne,
Să se piardă ca un câine…

-Ba să moară ca un câine,
Asta-i vrerea mea, bătrâne!
Acum du-te, nu mai sta!
Sau nu ţii la viaţa ta?

Novac nu se înfioară
Şi spre temniţă coboară,
Iar un turc, adus de spate
Strigă-n grabă: "Împărate!"

Împăratul mânios,
Strigă pe fereastră-n jos:
-Turcilor, tăiaţi-i drumul!
Turcii, spre el, cu duiumul.
Din chimir cusut cu flori,
Zvârle pumni de gălbiori.
Pân' să-i strângă, el fugi
Şi la temniţă veni.
Dă cu pumnu-n zid d'odată,
Închisoarea crapă toată.
Intră-n beciu' ntunecat,
Unde Gruia sta legat.
-Uite! ce de turci măi Gruie,
Vin cu zor să ne răpuie;
Haide să-i culcăm pe spate,
Marginile tu le bate,
Eu le bat mijloacele,
Că le ştiu soroacele.

Ş' unde sar pe turci de'odată…
Văleu! Maică Preacurată!
Pe unde Gruia străbătea,
Ştiţi turcimea cum cădea?
Cum cad toamna la pământ
Frunzele sub păli de vânt;
Iar pe unde dă Novac,
Ştiţi voi turcii jos cum cad?
Cum se lasă-n asfinţit,
Brazda de polog cosit.

Peste-un ceas şi jumătate,
N-au cu cine se mai bate;
Se uitară-n faţa lor
Şi-l zări pe Negruşor.
Gruia pe spinare-l bate,
-Ah fugarule, fârtate,
Dacă nu m-ai fi găsit,
Cu păgânii aş fi murit!

Dar aşa... toţi trei plecară,
Spre a lor frumoasă ţară;
Dintre ziduri păgâneşti,
Înspre munţii româneşti.



*****||*****Balada lui Novac*****||*****balada,Gruia,Novac,balada lui Novac,Negrușor,Munții românești*****||*****Sus, în munţii româneşti, La curţi mari, împărăteşti, Novăceasa şi Novac, Noaptea n-au somn în conac. Intră, ies, caută-n zare, Pregătesc pâine cu sare, Doar şi-or revedea venind Fiul aşteptat curând.*****||*****
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Ultimele Comentarii
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS