Sfântul Ierarh Nicolae

Publicat la 05/12/2010 in categoria: Diverse. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: Sfântul Nicolae, Ierarh, Nicolae, Patara, Moş
Sfântul Ierarh Nicolae
Sfântul Ierarh Nicolae

Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătos, dăruieşte-mi să-ţi aduc ţie cântare, Părinte Nicolae. Tu, cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozeşte-mă din toate necazurile ca să cânt ţie: bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni! (Condacul 1 din Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae).


Patara - Cetatea micului Nicolae

Originar din Patara, cetate aparţinând provinciei Licia, situată în Asia Mică, la nord de Bethleem, într-o regiune la acea vreme grecească, actualmente provincie ce face parte din coasta de sud a Turciei, Sf. Nicolae s-a născut în jurul anului 250, într-o familie bogată. Din păcate nu se cunosc date exacte referitoare la părinţii săi şi nici la data naşterii lui, neexistând o biografie detaliată a vieţii acestuia. Se ştie însă din (Fapte: 21, 1-2) că Patara, în perioada Sfântului Apostol Pavel, alături de cetatea Myrei, erau cele mai importante porturi ale Liciei, faimă de care se bucură până în zilele noastre o dată în plus şi pentru faptul că acolo era adăpostit Templul lui Apollo ale cărui ruine s-au conservat.


Tradiţia patristică

Tradiţia creştină relevă faptul că Nicolae s-a născut într-o familie înstărită. Părinţii săi l-au crescut şi educat în spiritul adevăratei credinţe propovăduite de Iisus Hristos. După moartea acestora, Nicolae şi-a folosit toată moştenirea ajutându-i pe cei sărmani şi suferinzi, pe el însuşi osândindu-se pusniciei în Palestina şi Egipt. Cunoscut fiind pentru generozitatea cu care şi-a ajutat semenii şi pentru dragostea ce o purta copiilor, la întorcerea sa acasă, poporul l-a ales şi uns Arhiepiscop de Myra. Dat fiind faptul că şi-a dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu asumându-şi contextul social şi politic al perioadei în care a trăit, respectiv domnia tiranilor Diocletian şi Maximilian (284-305), Nicolae a fost persecutat şi închis ca mulţi alţi creştini, dobândindu-şi libertatea o dată cu venirea la tron, prin voia lui Dumnezeu, a bine-credinciosului Împărat Constantin.

Se crede că la Sinodul I Ecumenic desfăşurat la iniţiativa Împăratului Constantin cel Mare la Niceea în anul 325 d.H., şi în care a fost combătut arianismul, a participat şi Nicolae.


Sfântul Nicolae-Taumaturgul

Cunoscută fiind dăruirea sa către Dumnezeu şi semeni, Nicolae a fost înzestrat cu darul facerii de minuni. Pentru faptele sale din timpul vieţii pe care le-a săvârşit în numele lui Dumnezeu, la aproape un secol după moarte, a fost canonizat ca sfânt, în prezent fiind sărbătorit atât de credincioşii ortodocşi cât şi de cei catolici la data de 6 decembrie. A fost înmormântat în catedrala bisericii sale din Myra, mormântul acestuia devenind secole de-a rândul loc de pelerinaj pentru creştini.

Datorită deselor atacuri din regiune, moaştele Sf. Nicolae au fost furate din Myra în anul 1087, de către negustorii italieni, şi aduse la Bari (port pe coasta de sud-est a Italiei), unde în 1197, a fost ctitorită o biserică ce poartă hramul Sfântului şi care-i găzduieşte în prezent osemintele despre care se spune că au puteri tămăduitoare.

Sfântul Nicolae este considerat apărătorul Greciei, Rusiei precum şi al multor oraşe din Apusul Europei. Datorită bunătăţii sale, râvnei pentru Hristos şi milei faţă de semeni, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Pentru nenumăratele minuni pe care le-a săvârşit atât în timpul vieţii, cât şi după trecerea la cele veşnice, a fost supranumit "Făcătorul de Minuni" (Taumaturgul).


Tradiţie şi mit

De-a lungul timpului au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Una dintre cele mai cunoscute, este întâmplarea celor 3 fete sărmane. Tradiţia spune că tatăl lor era atât de sărac încât nu avea ce să le dea zestre, acest fapt măcinându-i gândurile zi şi noapte. Rugându-se fără încetare şi neprimind vreun răspuns rugilor sale, descumpănit fiind, în sufletul tatălui a încolţit gândul de a curma viaţa odoarelor, ca apoi să şi-o curme şi pe a sa.

Cunoscând durerea tatălui, Episcopul Nicolae, când a venit vremea măritişului fetei celei mari, a lăsat noaptea, la uşa casei un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi în cazul celei mijlocii, iar când a venit vremea mezinei, tatăl a stat de pândă pentru a vedea cine a făcut atât de mult bine fiicelor sale. În noaptea cu pricina, se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, acesta căzând într-o şosetă ce fusese pusă la uscat.


Protectorul marinarilor şi a călătorilor

Legenda spune că Sfântul Nicolae, întorcându-se acasă din Ţara Sfântă, a ales să meargă pe mare. O furtună teribilă s-a abătut asupra corabiei care era gata-gata să se rupă. Văzând disperarea corăbierilor şi a celorlalţi călători, Nicolae s-a rugat cu osârdie lui Dumnezeu şi ca prin minune, marea s-a liniştit, cu toţii ajungând teferi la ţărm. De atunci, Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor.

Nenumărate alte poveşti vorbesc despre bunătatea nemărginită a lui Nicolae care a salvat oamenii de la foamete, de acuzaţii nedrepte, de pedepse nemeritate şi multe altele.


Protectorul copiilor

Se spune că după moartea sa, locuitorii din Myra îşi sărbătoreau sfântul după obicei în ajunul zilei de 6 decembrie. În timpul acelei sărbători, cetatea a fost năvălită de o ceată de piraţi veniţi din Creta. La plecare, aceştia au luat cu ei nu doar bogăţiile din Biserica Sfântului Nicolae ci şi pe micuţul Basilios, pentru a-l face rob. Întrucât copilul nu cunoştea limba cotropitorilor, conducătorul cetei l-a făcut pe Basilios servitorul său personal. În anul care a urmat, Basilios l-a servit pe emir, timp în care, părinţii săi au plâns amar pierderea unicului lor fiu. Când se împlinea anul de când fiul a fost răpit, părinţii au ţinut ca în Biserica Sfântului Nicolae să se slujească pentru binele fiului lor. În timpul rugăciunii, timp în care copilul îi slujea noului stăpân turnând acestuia vin în cupa-i de aur, Sfântul Nicolae s-a arătat lui Basilios, l-a binecuvântat şi s-a îngrijit de întoarcerea lui acasă, la părinţii săi ai căror bucurie şi uimire au fost nemărginite. Copilul abia întors, avea încă în mână cupa de aur pe care a dăruit-o părinţilor.

O altă întâmplare spune că Sfântul Nicolae a salvat trei studenţi teologi care, călătorind spre Atena, întrucât acolo doreau să studieze, au înnoptat la un han unde au fost atacaţi, jefuiţi şi ucişi de hangiu, iar rămăşiţele lor ascunse. Lui Nicolae, care călătorea pe acelaşi drum, i-a fost descoperită în vis nedreptatea la care au fost supuşi tinerii. Descoperindu-le trupurile, acesta s-a rugat lui Dumnezeu, iar cei trei tineri au înviat. De atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul copiilor şi al şcolarilor.


Moş Nicolae

În tradiţiile populare româneşti, sărbătoarea Sfântului Nicolae este asociată cu cea a lui Moş Nicolae, cel din urmă având atribuţii diferite de statutul său ierarhic. El vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, aducând cu sine daruri pentru mici şi pentru mari, după categoria faptelor fiecăruia. Celor cuminţi, ascultători, celor ce au rezultate bune la şcoală, celor altruişti şi harnici, Moş Nicolae are grijă să le pună în cizmuliţe dulciuri, iar celor obraznici, neascultători, mârşavi şi mincinoşi, Moşul le dăruieşte vestita nuieluşă de măr ca semn al penitenţei. Dovadă a cinstirii Sfântului Nicolae de către poporul român, stă larga răspândire a numelor Nicolae şi Nicoleta, peste 800.000 de conaţionali sărbătorindu-şi onomastica cu ocazia acestei sărbători.

*****||*****Sfântul Ierarh Nicolae*****||*****Sfântul Nicolae,Ierarh,Nicolae,Patara,Moş*****||*****Sfântul Ierarh Nicolae Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătos, dăruieşte-mi să-ţi aduc ţie cântare, Părinte Nicolae.*****||*****
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Ultimele Comentarii
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS