Deştepţii întreabă, proştii răspund

Publicat la 06/01/2011 in categoria: Diverse. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: Mihai Cioată, Complex Bradul /Călimani, manager, Intus, hoteluri dornene, profesor

Îmi amintesc cu nostalgie frânturi de trecut şi-n ele încap învăţăminte, oameni, idei. Am avut norocul să mă şcolesc într-o perioadă în care şcoala încă mai era şcoală şi nu bal, cu oameni care încă mai erau oameni şi nu personaje căzute din lună. Îmi amintesc de pildă, cum profesorul de engleză (Mihai Cioată se numeşte el) ne strunea cu vorbe de duh, şi parcă din tot ce ne-a spus atunci, îmi revine în minte muştruluiala şi indignarea lui faţă de cei ce-şi împodobeau televizoarele, în preajma sărbătorilor, cu instalaţii de pom. Cât simţ estetic! Îmi vine să râd acum, dar omul atrăgea cu perspicacitate atenţia asupra unor norme de bun simţ. Cred că de aceea l-am iubit cu toţii. Anii au trecut, noi am plecat care încotro, el ... a rămas în mica urbe pentru noi toţi la un loc. Nu l-am mai reîntâlnit, dar aud despre el multe şi dacă pe cei ce-mi relatează nu "i-a călcat pe coadă", vorbele sunt laudative.

În timp, a depăşit catedra şi a ieşit să-şi ţină orele de educaţie civică de la pupitrul unui post de radio, pe care tot el l-a scremut. Aşa se face că am îngroşat rândurile ascultătorilor, după ce în prealabil mi-am asumat critica invidioasă a colegilor de birou, ajungând în fine să-i înţeleg pe cei plecaţi pe dinafară şi atârnaţi de ombilicul antenelor mijloacelor media din ţara de origine.

Întoarsă de curând de pe plaiurile natale, nostalgică şi încăpăţânată, am vrut să mă reconectez pe calea undelor cu profesorul meu preferat, poate pentru că îmi doream să mă simt din nou adolescenta din prima bancă ocupată, dar a treia din cinci, rândul dintre rânduri.

Publicitate, o piesă, două, ceasul... îmi zic: nu sunt punctuali, sau nu-mi merge bine mie. Mă uit la telefon, o altă piesă, genericul şi, în sfârşit, vocea lui. Mai subţire decât o ştiam, dar e el. Alături, doi invitaţi "de onoare", chemaţi să dezlege iţele turismului dornean. O ea şi un el – n-am înţeles niciodată de ce e mai lesne să spui: un el şi o ea. În fine, domniile lor veniseră să-şi epateze calităţile de manageri ai hotelurilor Intus şi Complexului Bradul Călimani. Profesorul a lansat două întrebări, domniile lor şi-au dat rând să răspundă. Domnul a lăsat-o pe doamna, doamna a spus că a fost bine. Când a venit rândul domnului, acesta ... a dat cu bâta-n Dorna. Şi ce spune? Că nu este importantă cifra de afaceri, esenţiale pentru acest segment de activitate sunt cheltuielile. Cu cât cheltuieşti mai puţin, cu atât profitul este mai mare.

Staţi să recapitulăm! Din asta înţeleg că nu este important câţi turişti ai, nu contează gradul de ocupare al camerelor, ci cât de puţin cheltuieşti cu cei care s-au cazat. De unde rezultă că ... pe domnul manager în aripă îl doare cum se simte ăla (care poate să vină sau nu), dacă are condiţii, sau nu, dacă s-a simţit în acel fel care să-l facă să revină... sau nu. Adică, nu investim în servicii pentru că ne costă, oricum cei care au venit, au venit pentru că nu şi-au permis să se ducă-n altă parte din cauza crizei (acesta este un aspect pe care domnia sa l-a accentuat în repetate rânduri) şi dacă tot ne-am făcut pomana să-i primim...ar trebui să se mulţumească cu puţin spre nimic.

Se putea să nu mă enervez? Totul începuse atât de bine... Dar omul chiar asta susţinea. Acest principiu managerial, unde l-aţi studiat domnule... nu mă pot obosi să vă caut numele, aşa cum nu m-am putut obosi să vi-l reţin. Cumva în înaltele şi academicele şcoli de la poalele Ouşorului? Nu aş fi vrut să-i văd faţa profesorului Mihai Cioată, cred că ar fi vrut să-l lase definitiv corigent, nu corigent, repetent!

Acestea fiind spuse, mi s-a şters instantaneu dorinţa conexiunilor abstracte cu valori şi oameni din trecut şi-am acţionat ferm ics-ul din susul paginii, cu regretul că-mi reduc învăţăcelul la tăcere. Nu avea rost să-mi mai pierd timpul ascultând aberaţiile marelui manager. Totuşi nu înţeleg de ce a trebuit să-l cheme? De ce nu a putut ţine domnul Profesor un curs despre managementul turismului, în care să explice cu vorbele lui, aşa cum ne explica nouă de ce să nu ne punem instalaţii de brad în jurul televizorului (cred că lecţia asta nu fusese lipsită de temei, o mai fi văzut şi alţi proşti domnul profesor), iar cei direct interesaţi să ia notiţe, urmând ca la finele unui alt sezon să-şi susţină examenul, notat cu admis/demis de însăşi cei ce au beneficiat de serviciile hoteliere şi nu numai.

Cred că şi profesorii la rândul lor au nevoie din când în când de profesori care să le spună pe cine să întrebe şi pe cine nu.

*****||*****Deştepţii întreabă, proştii răspund*****||*****Mihai Cioată,Complex Bradul /Călimani,manager,Intus,hoteluri dornene,profesor*****||*****Îmi amintesc cu nostalgie frânturi de trecut şi-n ele încap învăţăminte, oameni, idei. Am avut norocul să mă şcolesc într-o perioadă în care şcoala încă mai era şcoală şi nu bal, cu oameni care încă mai erau oameni şi nu personaje căzute din lună.*****||*****
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Ultimele Comentarii
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS