Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat

Publicat la 25/11/2009 in categoria: Intersecţii. Autor: Camelia Bazarcă
Tag: Apostol, Dumnezeu, pestera Sf. Andrei, Sfântul Andrei

« Iar ei, (Apostolii) adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului » (Fapte: 1,7-8).

"Casa vânătorilor", cetatea ce a dat lumii trei din cei 12 Apostoli

Originar din Betsaida, oraş pescăresc situat pe malul lacului Ghenizaret, lângă marea Galileii, în hotarul Zabulonului din a cărui seminţie i se trăgea de altfel neamul, Sfântul Apostol Andrei, a fost fiul pescarului Iona şi frate a lui Simon Petru, cel ce avea să-I urmeze în învăţătură şi credinţă lui Hristos datorită îndemnului fratelui său care-i spune: « Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte Hristos)»-(Ioan: 1,41).

Născut într-o familie sărmană, condamnată să-şi câştige hrana pântecelor cu sudoarea frunţii, aidoma poruncii date de Dumnezeu Protopărinţilor după cădere, Andrei înainte să-i devină ucenic Sfântului Ioan Botezătorul, spre deosebire de fratele său care şi-a luat de soţie pe fiica lui Aristobul, a trăit în curăţie sufletească şi trupească, neezitând să-i urmeze Înaintemergătorului, aflând că acesta propovăduieşte în valea Iordanului. Mânat de setea cunoaşterii spre credinţă şi pocăinţă, s-a lepădat pe sine voii Celei Mari, făcându-se din vânător de peşte, alături de Petru şi Filip, vânător de Adevărul-Hristos.

Astfel, neînsemnata cetate de la poarta apelor a dat lumii trei din cei ce aveau să ducă vestea credinţei până la capătul pământului.

Sfânta Scriptură

Scripturile amintesc în nenumărate rânduri despre întâiul chemat Andrei. Iniţial ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce avea să-l ducă la Cel ce este "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan: 1,29), datorită râvnei lui de a cunoaşte şi primi dreapta credinţă, şi a sârguinţei cu care şi-a închinat viaţa lui Hristos, aşa cum spune însuşi Mântuitorul: «Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie» (Luca: 9,23), devine primul Apostol, primind privilegiul de a i se da spre cunoaştere taina împărăţiei lui Dumnezeu, de a păşi alături de Mesia în toată Ţara Sfântă şi a se hrăni spiritual din dumnezeiasca înţelepciune, împărtăşindu-se din cuvântul dătător de viaţă a credinţei celei noi pogorâte de Hristos.

A ascultat chemarea Domnului lăsându-şi mrejele, corabia, casa şi părinţii, a umblat alături de El, a fost părtaş la faptele minunate săvârşite spre răscumpărarea neamului şi a crezut mai înainte de a cerceta, dar mai presus de toate, a văzut Patimile Mântuitorului, a plâns nedreptatea şi moartea pentru moarte şi s-a întărit în credinţă în ziua Învierii şi a Cincizecimii cum relatează Faptele Apostolilor (2, 1-4).

Sfânta Tradiţie

La rândul ei, Tradiţia Bisericii prin Origen († 254) şi Eusebiu de Cezareea (†340), relatează cum după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, pentru a respecta porunca Mântuitorului de a învăţa toate neamurile, Apostolii au tras la sorţi spre a stabili cine şi unde trebuie să meargă spre a propovădui cuvântul, moştenirea credinţei lăsată de Hristos. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit să meargă în Bitinia (conform Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane), Bizantia, Tracia şi Macedonia cu ţinuturile din jurul Mării Negre până la Dunăre, şi Sciţia Maior (Nordul Mării Negre) şi Minor (Dobrogea de astăzi), până în Crimeea.

Proloagele, cel mai semnificativ izvor românesc tipărit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei († 1693), face referire la teritoriul străbătut de Sfântul Apostol Andrei spre încreştinare, plasându-l după sorţi în Bitinia şi ţinuturile dinspre Marea Neagră, Ţarigradul, Tracia şi Macedonia, Dobrogea de azi şi Tesalia.

Toate neamurile cuprinse între hotarele amintite, au fost ţărâna aşternută în calea paşilor lui spre a semăna sâmburele adevărului dumnezeiesc.

El nu s-a plâns de lungimea călătoriilor misionare, nu s-a lăsat doborât de nevoinţe şi vitregii, nu a renunţat să aştearnă cuvântul în pământ păgân, ci a umblat în aceste locuri răbdând multe împotriviri şi nevoi, biruindu-le în numele lui Hristos cel Înviat.

Tot Sfânta Tradiţie vorbeşte despre propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu din sinagoga unor iudei ce locuiau într-o cetate amplasată în partea dreaptă a Mării Negre. Vorbind mulţimii despre Hristos, Cel proorocit înainte vreme, Care pentru oameni şi a lor mântuire a venit în lume, cu nădejdea în Dumnezeu a reuşit să scrie credinţa în sufletele lor, întorcându-i de la robie la viaţă. Astfel plinea Sfântul Apostol Andrei menirea dată de Mântuitorul de a fi pescar de oameni. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi în Duhul Sfânt a înfrânt idolii vechilor greci, întorcându-i pe aceştia la credinţa cea adevărată. S-a făcut doctor fără plată celor bolnavi, multe minuni făcând şi pe mulţi botezând în numele lui Iisus Hristos.

Ultima parte a călătoriei sale, Sfântul Apostol Andrei o face în provincia Ahaia. Consemnări cu privire la acestea avem de la istoricul bizantin Nichifor Calist (sec. XIV), care relatează despre martiriul acestuia. Ajuns în cetatea Patras, la capătul itinerarului său misionar, precum i-a fost răbdat, Sfântul Apostol a fost martirizat pe o cruce în formă de X, cruce care astăzi poartă numele Sfântului şi este folosită spre a semnaliza un pericol iminent. Moaştele sale au rămas până în sec. IV la Patras, apoi la Constantinopol şi Roma pentru ca din anul 1964 să fie păstrate în Catedrala Mitropolitană din Corint.

Sfântul Apostol Andrei, Sfântul românilor

După cum menţionam anterior, Sfântul Apostol Andrei este cel ce a încreştinat pământurile României, binecuvântând Munţii Dobrogei, leagăn al credinţei în Hristos Dumnezeu.

Tradiţia dobrogeană păstrează în conştiinţa creştină a maselor, elemente ale predicării Sfântului Andrei, atât prin colinde tradiţionale cât şi prin balade populare în care Sfântul Andrei, personificare a credinţei şi bunătăţii, apare umblând cu toiagu-i pe pământurile româneşti spre ajutorul celor încercaţi, spre izbăvirea celor robiţi, spre leacul celor bolnavi şi spre mântuirea celor ce cred.

Dovadă a cinstirii Sfântului Apostol, stă larga răspândire a numelor Andrei şi Andreea în familiile româneşti, tot mai mulţi părinţi botezându-şi fiii şi fiicele astfel.

Peştera Sfântului Andrei

La aproximativ 4 km. de şoseaua Constanţa-Ostrov, în vechea localitate Guzun, actualmente comuna Ion Corvin, se află Peştera Sfântului Andrei, loc de reculegere şi închinare. Tradiţia spune că aici ar fi sălăşluit Sfântul în şederea sa pe pământurile româneşti, ceea ce poate constitui o dovadă în plus a trecerii şi a sădirii cuvântului dumnezeiesc în pământul roditor românesc.

Se spune că iniţial ar fi fost o peşteră mică, ulterior, o dată cu sporirea credincioşilor, semn că osânda Apostolului dădea roade, ar fi fost necesar un loc mai mare, astăzi peştera fiind un loc de pelerinaj şi închinare, aşa cum se cuvine.

Cinstirea celui ce ne-a sădit în suflete Cuvântul este evidentă, Părinţii Bisericii Române recunoscându-l oficial ocrotitor al României, pomenindu-i în fiecare an la data de 30 noiembrie troparul, rugându-l să se roage Stăpânului tuturor ca pace lumii să dăruiască şi milă sufletelor noastre.



Articol publicat in revista Intersectii.

*****||*****Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat*****||*****Apostol,Dumnezeu,pestera Sf. Andrei,Sfântul Andrei*****||*****Originar din Betsaida, oraş pescăresc situat pe malul lacului Ghenizaret, lângă marea Galileii, în hotarul Zabulonului din a cărui seminţie i se trăgea de altfel neamul, Sfântul Apostol Andrei, a fost fiul pescarului Iona şi frate a lui Simon Petru, cel c*****||*****
ATENTIE
Va rugam folositi un browser mai modern pentru a vizualiza acest website!
Ultimele Comentarii
Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS Valid RSS